Există un moment pe care publicul nu îl vede niciodată. Momentul în care ultimii invitați au plecat, luminile se sting, echipa începe să strângă decorurile, iar cineva pune inevitabil aceeași întrebare:
„Și acum ce facem cu toate astea?”
Dacă lucrezi în industria evenimentelor suficient de mult, începi să observi lucruri pe care înainte nici nu le băgai în seamă: cât material se consumă, câte resurse sunt necesare pentru a construi experiențe de brand, câte bannere, textile, structuri și elemente de producție își termină viața utilă după doar câteva ore.
Și atunci apare o altă întrebare. Dacă tot avem puterea să adunăm oameni împreună, să generăm conversații și să construim experiențe care rămân în minte, n-am putea folosi aceeași energie și pentru a lăsa ceva bun în urmă? Probabil de aici au pornit, într-un fel sau altul, toate proiectele de impact pe care le-am construit în ultimii ani.
Nu dintr-o strategie sofisticată și nici din dorința de a bifa o rubrică de CSR. Mai degrabă din curiozitate. Și dintr-un obicei sănătos de a întreba: „Dar dacă am face și altceva cu ideea asta?”
Când schimbarea devine experiență
Unul dintre primele răspunsuri a fost Crosul Schimbării.
La momentul respectiv, schimbările climatice erau deja un subiect prezent peste tot, însă de multe ori conversația se oprea la statistici, grafice și avertismente. Toate importante, dar rareori suficient de apropiate de viața de zi cu zi a oamenilor.
Așa că am încercat altceva. Am transformat conversația într-o experiență. Am adus împreună autorități locale, companii, școli și membri ai comunității și am construit un proiect care combina sportul, educația și implicarea civică. Oamenii au alergat, au participat la activități și au descoperit că sustenabilitatea nu începe cu decizii uriașe, ci cu gesturi aparent banale pe care le repetăm în fiecare zi.
Ce ne-a rămas cel mai clar în minte nu este numărul participanților, ci faptul că, la final, oamenii continuau conversațiile începute în timpul evenimentului. Iar pentru noi, asta este de multe ori cea mai bună măsură a impactului.
Sustenabilitatea are nevoie de exemple
Mai târziu, privind către propria industrie, ne-am lovit de o situație paradoxală. Toată lumea vorbea despre evenimente sustenabile. Dar atunci când căutai informații concrete despre cum să faci asta în practică, descopereai că nu există aproape nimic adaptat realității din România. Așa s-a născut ideea ghidului Play Smart, Act Kindly.
Nu pentru că aveam toate răspunsurile, ci pentru că ne-am dat seama că mulți dintre noi căutam aceleași răspunsuri. Am adunat experiențe, exemple, recomandări și soluții aplicabile și am construit primul ghid practic de organizare sustenabilă a evenimentelor din România. Apoi l-am publicat gratuit.
Poate nu este cel mai spectaculos proiect pe care l-am făcut vreodată. Dar este unul dintre cele care ne fac cel mai des să spunem: „Mă bucur că există.”
O nouă viață pentru ceea ce părea consumat
Apoi a venit ReFashion, probabil unul dintre proiectele care ilustrează cel mai bine felul în care funcționează mintea unui om din industria de evenimente, pentru că totul a pornit de la o problemă foarte concretă: “Ce facem cu materialele rămase după producții?”
Răspunsul simplu era evident, dar răspunsul interesant era altul: “Ce-ar fi dacă acestea ar deveni ceva nou?”
Așa au ajuns materiale care și-au îndeplinit deja rolul în evenimente să fie reinterpretate și transformate în piese cu o nouă identitate. Ce ne-a plăcut cel mai mult la proiect nu a fost doar componenta de sustenabilitate, ci faptul că a creat oportunități pentru creativi aflați la început de drum și a demonstrat că economia circulară poate fi relevantă și într-o industrie construită în jurul efemerului.
La urma urmei, evenimentele durează câteva ore, dar ideile bune pot dura mult mai mult.
Comunitățile se construiesc la aceeași masă
Aceeași convingere a stat și la baza Community Lunch, un proiect care a pornit de la o observație simplă: oamenii talentați există deja în jurul nostru, însă nu au întotdeauna contextul potrivit pentru a se întâlni. Am vrut să creăm acel context.
Iar dacă tot aduci o comunitate împreună, de ce să nu faci și ceva util în același timp?
Așa au apărut donațiile și colectarea de alimente pentru persoanele din medii defavorizate. Un gest simplu, care s-a integrat natural într-un eveniment despre comunitate.
Ce lăsăm în urmă
Poate că asta este lecția care se repetă în toate proiectele noastre. Impactul nu apare întotdeauna din inițiative uriașe. Uneori apare pentru că cineva a ales să pună încă o întrebare.
Poate comunitatea aceasta să facă mai mult împreună?
Poate un eveniment să lase ceva în urmă?
Din când în când, răspunsul este da.
Iar atunci când se întâmplă asta, descoperim că cele mai importante lucruri pe care le construim nu sunt scenele, decorurile sau experiențele, ci efectele care rămân după ce acestea dispar.